Ridic fularul până la jumătate de față și aduc mâinile împreună căci e ger și soarele nu mai aduce căldură. Ochii sunt plini de lichide sărate, de la frig. Merg, dar nu ating pământul. Respir, dar nu inspir aer. Zâmbesc, dar fularul mă ascunde. Te privesc, dar nu mă vezi. Sunt o energie transparentă care strigă și nu e auzită. Apoi, simt gerul în plămâni.
Rămân energie.
Mă resemnez.
Life Journey of Irinelu Iacobunny 